Revista Societatii de Medicina Interna
Articolul face parte din revista :
Nr.2 din luna aprilie 2009
Autor Diana Nistorescu
Titlu articolCARDIOMIOPATIA DIN CIROZA HEPATICÃ (CMPC)
Cuvinte cheieacest articol nu are cuvinte cheie
Articol
CARDIOMIOPATIA DIN CIROZA HEPATICĂ (CMPC)
Diana Nistorescu
Ciroza hepatică se asociază cu o serie de tulburări cardiovasculare care influenţează morbiditatea şi mortalitatea bolnavilor suferind de această boală. Aceste tulburări includ: sindromul circulator hiperdinamic şi cardiomiopatia cirotică, cele două manifestări fiind legate una de alta.
Sindromul circulator hiperdinamic se caracterizează prin: creşterea debitului cardiac şi scăderea rezistenţei vasculare periferice şi a presiunii arteriale. În ciuda debitului cardiac crescut, funcţia cardiacă este anormală sub diferite aspecte la bolnavul cirotic. Există o atenuare a răspunsului contractil sistolic şi diastolic la stres, modificări de repolarizare, inclusiv creşterea intervalului QT, dilatarea sau hipertrofia camerelor. Toate acestea au la bază modificări structurale macro şi microscopice. Această constelaţie de anomalii defineşte CMPC.
Prevalenţa cardiomiopatiei cirotice este necunoscută, aceasta fiind o tulburare latentă, care devine manifestă în condiţii de stres: transplant hepatic, inserţie de TIPS sau intervenţii chirurgicale majore. Dacă în marea majoritate a cazurilor CMPC evoluează fără insuficienţă cardiacă manifestă, în condiţiile menţionate mai sus apare insuficienţa cardiacă. CMPC poate contribui, de asemenea, la patogeneza sindromului hepato-renal, mai ales la pacienţii cu peritonită spontană.
Mecanismele care duc la CMPC sunt multiple şi includ: modificări biofizice în membrana cardiomiocitelor, atenuarea stimulării sistemului beta adrenergic şi supra activarea sistemelor inotrop negative mediate de cGMP.
Diagnosticul pozitiv şi diferenţial este dificil: ECG se constată alungirea QT şi insuficienţă cronotropă, ecocardiografia arată disfuncţie diastolică şi sistolică, dar pot fi necesare test de efort, scintigramă cardiacă sau coronarografie. Recomandările pentru tratamentul CMPC sunt încă empirice şi, mai ales, suportive. Prognosticul nu este clar şi el depinde de situaţiile de stres menţionate. Gradul CMPC se corelează, în general, cu gradul insuficienţei hepatice.
Deşi se consideră că apariţia CMPC nu depinde de etiologia cirozei, există studii recente privind rolul infecţiilor cu virusuri hepatitice (B şi, mai ales, C) în apariţia miocarditei şi a CMD idiopatice.
Nr.2 din luna aprilie 2009
Diana Nistorescu
Ciroza hepatică se asociază cu o serie de tulburări cardiovasculare care influenţează morbiditatea şi mortalitatea bolnavilor suferind de această boală. Aceste tulburări includ: sindromul circulator hiperdinamic şi cardiomiopatia cirotică, cele două manifestări fiind legate una de alta.
Sindromul circulator hiperdinamic se caracterizează prin: creşterea debitului cardiac şi scăderea rezistenţei vasculare periferice şi a presiunii arteriale. În ciuda debitului cardiac crescut, funcţia cardiacă este anormală sub diferite aspecte la bolnavul cirotic. Există o atenuare a răspunsului contractil sistolic şi diastolic la stres, modificări de repolarizare, inclusiv creşterea intervalului QT, dilatarea sau hipertrofia camerelor. Toate acestea au la bază modificări structurale macro şi microscopice. Această constelaţie de anomalii defineşte CMPC.
Prevalenţa cardiomiopatiei cirotice este necunoscută, aceasta fiind o tulburare latentă, care devine manifestă în condiţii de stres: transplant hepatic, inserţie de TIPS sau intervenţii chirurgicale majore. Dacă în marea majoritate a cazurilor CMPC evoluează fără insuficienţă cardiacă manifestă, în condiţiile menţionate mai sus apare insuficienţa cardiacă. CMPC poate contribui, de asemenea, la patogeneza sindromului hepato-renal, mai ales la pacienţii cu peritonită spontană.
Mecanismele care duc la CMPC sunt multiple şi includ: modificări biofizice în membrana cardiomiocitelor, atenuarea stimulării sistemului beta adrenergic şi supra activarea sistemelor inotrop negative mediate de cGMP.
Diagnosticul pozitiv şi diferenţial este dificil: ECG se constată alungirea QT şi insuficienţă cronotropă, ecocardiografia arată disfuncţie diastolică şi sistolică, dar pot fi necesare test de efort, scintigramă cardiacă sau coronarografie. Recomandările pentru tratamentul CMPC sunt încă empirice şi, mai ales, suportive. Prognosticul nu este clar şi el depinde de situaţiile de stres menţionate. Gradul CMPC se corelează, în general, cu gradul insuficienţei hepatice.
Deşi se consideră că apariţia CMPC nu depinde de etiologia cirozei, există studii recente privind rolul infecţiilor cu virusuri hepatitice (B şi, mai ales, C) în apariţia miocarditei şi a CMD idiopatice.
CONTACT
Prof. Dr. Ion Bruckner
office@srmi.ro
Tel: 021.315.65.11
Editorial Secretary
Dr. Roxana Pioaru
roxana.pioaru@srmi.ro
Secretariat organizatoric
Email: office@srmi.ro
Str. C-tin Noica, nr.134, Interfon 1, sector 6, Bucuresti
Tel : 021-3156511
Fax :021-3156537
Departament Comercial
Mihaela Dragomir
Email: mihaela.dragomir@ella.ro
Str. C-tin Noica, nr.134, Interfon 1, sector 6, Bucuresti
Tel : +40 753 359 693